Țara: Danemarca
Categoria practicii: Mecanisme de cooperare
Contact: Divizia 5 - Cooperare și Apărare Internațională, Ministerul Finanțelor din Danemarca
Website: www.fm.dk
Email:fmfm [dot] dk (fm[at]fm[dot]dk)
Riscul (riscurile) de fraudă contracarat(e)
- Conflictul de interese
- Evitarea sau manipularea procedurilor de achiziții publice
- Dubla finanțare
- Coluziunea
- Manipularea costurilor proiectelor
- Altele
Context și obiectiv(e)
În temeiul Regulamentului nr. 883/2013[1] în ceea ce privește investigările efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), fiecare stat membru (SM) trebuie să desemneze un serviciu de coordonare antifraudă (AFCOS) pentru a facilita cooperarea eficientă și schimbul de informații, inclusiv informații de natură operațională, cu OLAF. În conformitate cu acest regulament, Ministerul danez al Finanțelor a fost desemnat ca AFCOS pentru Danemarca. Pentru a facilita în continuare coordonarea între autoritățile de management daneze (AM), a fost creată rețeaua AFCOS. Chiar înainte de crearea rețelei, diferitele autorități de conducere din Danemarca au lucrat îndeaproape. Ideea rețelei AFCOS a fost să se bazeze pe cooperarea informală existentă și să formalizeze schimbul între AM-urile daneze. Rețeaua se asigură, de asemenea, că informațiile de la și către OLAF sunt diseminate prin AFCOS ca punct unic de intrare. Un alt obiectiv al rețelei AFCOS este de a colecta informații despre fondurile UE, politicile și cele mai bune practici și de a partaja aceste informații în întreaga rețea. Ministerul Finanțelor acționează în calitate de coordonator și organizează ședințele de rețea. |
[1] Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului și Regulamentul (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului, disponibil la adresa https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32013R0883
Descrierea practicii
Rețeaua AFCOS este alcătuită din următoarele autorități:
Fiecare autoritate este reprezentată de o persoană în timpul întâlnirilor rețelei, ceea ce înseamnă că acestea sunt organizate cu șase persoane. Participanții la rețea se întâlnesc de până la trei ori pe an, și anume în ianuarie, mai și octombrie. Acestea discută subiecte specifice (de exemplu, riscul unei duble finanțări) propuse de agenții, împărtășesc experiențe (de exemplu, despre cazurile detectate sau instrumentele utilizate) și discută despre cele mai bune practici. Pentru a oficializa rețeaua, a fost elaborat un manual. Acest manual detaliază temeiul juridic, descrie mecanismele de colaborare și organizare din cadrul rețelei și elaborează planuri de acțiune pentru fiecare membru în ceea ce privește măsurile sale antifraudă. Acesta este structurat după cum urmează:
Rețeaua a fost înființată și întreținută utilizând fonduri naționale. |
Caracteristici unice
|
Efecte și rezultate
Rețeaua contribuie la atenuarea diferitelor tipuri de riscuri de fraudă, de exemplu, reduce riscul dublei finanțări prin Agenția Daneză pentru Agricultură și Autoritatea Daneză pentru Afaceri, care fac parte din rețea. De asemenea, facilitează cooperarea între agenții pentru a crea practici comune pentru detectarea și atenuarea fraudei. Rețeaua AFCOS poate, de asemenea, să răspundă eficient la fraudele detectate, în coordonare cu organele de investigare și de urmărire penală. |
Principalii factori ai succesului
|
Provocări întâmpinate și învățăminte desprinse
Comunicarea și colaborarea dintre diferite autorități sau lipsa acestora reprezintă o provocare în combaterea fraudei și a corupției. Structura organizațională revizuită permite schimbul necesar de informații și de idei. Implementarea sa a fost bine primită de diferite autorități. |
Potențialul de transferabilitate
O țară interesată de replicarea rețelei ar trebui:
Faptul că Danemarca are un număr mai mic de AM-uri decât alte state membre ale UE și că acestea se află în cea mai mare parte în același oraș, a contribuit cu siguranță la înființarea și menținerea cu succes a acestei rețele. Totuși, acest lucru nu înseamnă că o țară cu o structură diferită nu poate replica practica, de exemplu, în loc de întâlniri fizice există posibilitatea de a organiza întâlniri virtuale periodice. Dacă aspectul organizațional reprezintă un efort semnificativ, diferitele autorități ar putea asigura pe rând organizarea întâlnirilor. |